iubind
mi-am desenat chipul în mii de ferestre
ușile m-au izbit
străzile și-au arătat nisipul
undeva trebuie să existe o mare
care așteaptă să mă lepăd de pământ
e bine să ai la cine să alergi
și în cine să te ascunzi
atunci când cineva îți taie respirația
văd sângele meu învinețind cerul
sângele meu plin de aluviuni
dând o lecție zăpezii sângele meu
în care primăvara moare
de invidie
eu
sunt cea mai frumoasă
piatră
de pe caldarâm și aștept
să fiu pedepsită pentru asta
..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu