ce-o mai fi și cu aceste cuvinte
care îmi poartă gândul din om
în om întrebându-se
oare ce am vrut să spun
cuvintele acestea
cu botul cald și inima la vedere
seamănă cu tine
urcă se rotesc
devin arbori
mă privesc
în corpul acesta
nu mai locuiește nimeni
iarba a crescut
orice pasăre poate veni
oricând să-și lase puful puii
viața își ține icoana iubirii
pe piept
moartea și-a mai rupt o unghie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu