sarea martorul singurătății ei ...*

şi foamea îmi sărută mâinile
de foame la nevoie cu unghii negre
căutătoare de cartofi fac orice
să supravieţuiesc
trebuie să am motive şi am
seamănă cu trandafirii
dintr-o cămaşă de forţă
tocmai de aceea
îngenunchez
imun la tot ce zboară
va urma
.
nu mă ridic nici nu cad
ieri ziceam că nu mă mai întreabă
nimeni nimic Sfaturile sunt
şi îmi sunt de prisos azi
îmi plac cifrele rotunde lumea
oamenii La 20 de ani peste 40
stau la soare pe nisip zăpadă umbră
iarbă sau ce-o mai fi Am din ce trăi
încă 20 de ani fără să fac nimic
Vegetaţia să mă facă
ridicol nu mă revolt din adevăr dacă
nu văd minciuna...
.
*
.
frâng pâinea foamea
îmi frânge mâinile una după alta am
o mie de mâini
.
caut un zepelin sau un dirijabil
nu contează ce dar îl vreau
să mă înalţe sus sus sus
.
ţi-am spus sunt zodie de pământ
numai bun de ars
să nu te plângi
să nu mă sfărâmi
când urlă focul să nu mă vinzi
.
vino ia-mă
du-mi la buze voia
.
aerul absenţei mele toarnă-l
în cupe de șampanie
să iasă din el talismane multe
ciudate pentru colecţionari nevăzători
şi unele păsări frumoase legate
la ochi
până la ultimul plâns
din cea mai generoasă noapte
în care nu se întâmplă nimic
cu picăturile de apă scurse
vino
vino să culegem fructe ...
.
*
.
a iubi să nu te saturi niciodată
.
înseamnă
doamne că am furat am furat fructe
din grădinile oamenilor şi din orice
pom ivit pe stradă nu mă săturam
niciodată pentru că aşa
m-a învăţat mama să nu le iau pe toate
să mă bucur de ele cu pâine cum era
pe vremuri masa săracilor
.
acum mă bucur de gândurile ei chiar dacă
nu le-a scris pe lumea asta
le-o fi scris pe cealaltă şi abia acum
au ajuns la mine poezie
fructe cu pâine
să nu mă satur niciodată
.
acum copii mei ştiu altfel
dar seamănă cu mine ...
.
*
.
ca un sălbatic cu privirea pierdută
rob hârtiei să fii
şi să scrii despre tot ce te cuibăreşte
.
azi e ziua foamei
dimineaţa foamei în culorile franţei
scriu un poem simplu
care nu reprezintă nimic
un poem care te face să-l iei cu tine
numai să te opreşti din când în când să-l săruţi
fără să te vadă nimeni
.
poemul acesta care se apropie de tine
şchioapătă
dă din coadă
se aşează în faţa ta şi tace
până începe să urle
.
şi urlă...