nu mai știu cum
lista mea de chipuri și-a pierdut oamenii
totul se trăiește pe ascuns mă întrebi
dacă în altă viață am fost iubită
sau poate într-o anume casă
am căzut amândoi
în genunchi
.
plouă insistent și miroase a vară
sunt alte lucruri pe care nu le observ
și lucruri care îți seamănă
noi avem insula noastră acum
.
dacă nu voi mai fi să te așezi
ca un acoperământ peste trestii
când n-o să mai fii o să-mi tai singură
cuvintele
.
mă voi preface mulțumită ...
.
*
.
trestii peste vară
insula noastră va fi o casă mică
cu luna în cană și soarele în fiecare
cărămidă cu cărămidă la temelie
pare că ne imită ființa
ca o ființă fiind ceva
între copie și original
invizibil și nestatornic
.
nu e ușor să locuiești singură
într-un cadou
în fiecare poezie dată
cu aceiași cămașă lungă de noapte
cât pentru doi
.
pentru cine nu o vede am pictat
pe ea păsări și câteva linii
în dreptul pieptului de
forma pieptului tău și struguri
.
dacă totuși există
nu mai scriu nimic până nu o văd...
.
*
.
te voi lua cu mine într-o seară curgătoare
să-ți arăt focul din casa aceea
de lemn și via
în clocot lângă
ierburi înalte și boabe
obsesiv atinse
de buzele mele
.
mai blând ca tine tu și cămașa ta
pe mine găsită goală și puternică
tot mai puțin
.
de cum spuneam înainte
o să te plimb prin tot orașul
să crezi și să cazi
în mine cu mine în genunchi
pasăre brâncușiană
atât de îndepărtată
de care nu mai poți să te desparți...
.
*
.
un stol nu poate fi oprit
precum o apă curgătoare
cum se numără o pasăre
în limbajul păsărilor
.
se ia un stol și se fumează pe spate
până vine altul
primavara
toamna
nimeni nu știe câte
cum nici câte boabe are un strugure
.
tu poți
tu știi să îmi spui
ce vreau să aud si înțeleg
ce nu-mi spui
iubește-mă
ca și când tu m-ai fi născut
să fac din păsări fum și aliat
puternic
.
în jurul gâtului te număr și te simt
să-ți înțeleg limba...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu