21 iul. 2013

twilight în doi printr-un perete de sticlă ...*

eu vin către tine
beau din sângele tău tulbure
între cuvinte îţi rămân
între dinţi îţi rămân
o lumină

nu exist decât dacă îţi vorbesc
nu exist decât dacă din tine mănânc
jucându-mă cu imaginarul poeziei
moştenindu-ți insomniile
aceleași distanțe înainte
și dimpotrivă împotriva tuturor

nimeni nu moare
nimeni nu se oprește din moarte

nimeni nu ar mai recunoaşte ca noi
în spatele măştii cântecul
un singur pas
nepăsător înapoi și hârtiile iau foc

și doar în mâna celuilalt
suntem fiecare un arc
electric încordat
aşteptând
atingerii săgeata...

*

lăsați săgeata să intre
printre ziduri înalte lăsați
tavanul liber și porți
pentru un drum de piatră

nu dau doi bani pe avioane
sclifosite pe cer privesc
în linii mari orice
pasăre îmi spune că am
dreptate zâmbesc în scris
serios și casnic

padurea din jurul casei
e plină de fantastic și aripi
nefolosite gânduri
legate de un bon-sai unul
în celălalt să fim n-aș mai putea fi
scrib ci împărat...
*
uneori mă apropii
îndepartându-mă
alteori ca o regină te ating rezonând
neîncrezătoare în fațta neștiutelor mirodenii
îmi hrănesc lupii

cuvintele îmi anunță sfâșierea

râd automat
mă încălzesc artificial
arhitectura care mă cuprinde
are forma frunzei plus
călugărița aceea verde
cu ochi mari
și eu obiectul ei de studiu

din crengi se desprind siluete
sălbăticia pielii mele e însași frica
de sânge
în saânge
sunt mai treaza ca de obicei

liniștită
palma ta îmi traversează pieptul
mă duce la buzele tale gândindu-mă
înfloresc

între mine și noi mă întreb cât poate fi
de cald aerul dimineții ...

*

răspunsurile nu se schimbă
din apă faci un perete de sticlă
din omul fierbinte faci parte
în fiecare zi pe mailuri se trimit gânduri
despre viață dragoste moarte și
nu se schimbă nimic
Apa fierbe în continuare intenționat
pusă pe infinit
n-ar trebui să-i spun

mă gândesc la ea
cum norii se gândesc la aburi
tu trebuie să strălucești
eu să înving

merg pe ape ca o corabie dintr-o scândură
spre pomul cunoașterii numit vindecare
orice pas înapoi nu schimbă întrebarea e doar
spre un elan mai mare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rodica Dascălu -   Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...