a nins prima oara iubite,
cu fulgii desprinşi din poveşti
zăpada se-aşează cuminte
pe ramuri, pe gândul că-mi eşti
uimită de-atâta ninsoare
tăcerea loveşte în geam
ca ultimul semn de-ntrebare
îmi eşti, mă mai ştii, te mai am?
e greu să găseşti drum spre mine
nu-i urmă prin alb nepătat
în cameră-i cald şi e bine
secundele-n ceasuri se zbat
privesc cum se lasă-nserarea
se-aprinde lumină-n fereşti
iubite, ascultă-mi chemarea
şi vino să-mi spui iar poveşti
a nins prima oară iubite
cu stele brodate-n argint
poemul nescris în cuvinte
îşi cântă silaba-n colind!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Rodica Dascălu - Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...
-
jurnal de zi de foame timpului lângă umăr ridicăm o groapă aproape perfectă ieri am sărbătorit sfântul timp o văduvă inocentă cât un m...
-
nu voi fi lângă el să-i încălzesc urechea în dimineţi ploioase nici când flacăra unei stele îi va săgeta spatele nu voi fi acolo nici c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu