fii demn spuneau vocile
trupul tău e o arcă de emoții
chiar și atunci când nu te mai bucură
nimic dacă te vei lovi de stânci
cui îi pasă
brâncuși cioplea piatra cu aerul
moale al femeilor
din bronz le-a trecut prin apă
ți-a facut arcă apoi le-a pus aripi
mi-am pus aerul în palma
am aprins lumânări
cu lumânările tale
n-am știut niciodată ce dorință să-mi pun
când fruntea ta s-a apropiat
și patru ochi au devenit
nici nisip nici mare
totul....
*
sau cum să fii tratat de libertate
când viitorul trece
prin mâinile tale cum
aerul tare al nopții și nimeni
nu știe ce zice lutul
despre lumină sau
despre sarea dulce din sânge sau
despre drumul ei de la os la cer sau
cum nu orice femeie îl poate face și
pe Dumnzeu să creadă că a câștigat quinta royală
și pe don quijote să îl facă ateu veritabil
într-o poezie de dragoste cu pușca
în mână
*
numesc dor aceasta realitate
și absența ei
mai aproape sau mai departe tu nu
ai fost acolo să-mi înșeli somnul
și învinsă am rămas să înving
învingătorul
ca într-un joc nebună lună
roșie cu genunchii juliți viața
ne punea pe urechi antifoane
fericirea și aerul pe deasupra
din când în când
un gând copilăros apărea de undeva
ne îmbrâncea în frunze și frunzele
rând pe rând dispăreau
râzând de dispariția noastră
*
în logica frunzelor ar trebui
să dispară și carnea din Necunoscutul
acela de care toată lumea ascultă
și-așteaptă
noi gânduri de la originea lumii
parfum dispărut între un cer
și un creier roșu tomnatic în mâna ei
numai în mâna ei mă simțeam știut
verb eficace
noapte de noapte prin mine treceau poezii
și o moarte din care poți învia urcând
spre pieptul ei plin de alb
prin pântecul ei plin de roșu până la capăt
până la refuz până la
capătul refuzului gândurilor
am discutat despre tine cu Dumnezeu
și așa a fost și va fi mereu și nimeni
nu mă poate contrazice...
*autori Mioara Băluță și Ion Dragoș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu