exercițiu de imaginație matematic adevăr poezia....*

imaginează-ți că mergi printr-un oraș
în care acum nu se mai vinde
și nu se cumpără nimic
un oraș în care cerul se oglindeşte
în chipuri și nopți de insomnii desfăcute fâșii.
mergi încet nu te grăbi respiră adânc
aici pentru nimeni nu e târziu
aici toate cuvintele sunt vii sunt oameni
iar oamenii aceştia
ca niște melci
își cară printre rânduri sufletul
câteodată de câteva ori mai mic
câteodată de câteva ori mai mare...
                                                       *

                                                                pentru hrana ta voi vinde flori
                                                                cu păsări vii în sânge ca apa mai curate
                                                                perfuzii să îți fac înfometat
                                                                cu poeme oasele și tot
                                                                ce nu se vede
                                                                trebuie să dispară

                                                                las icoanele la locul lor
                                                                la intrare sărut
                                                                primul vers
                                                                prin icoane nu pot trece
                                                                sărut orașul să îmi fie ochiul închis
                                                                și literă de lege ochiul tău
                                                                linia lui neagră 

                                                     *
mereu dincolo
departe de orice mișcare voi fi
o întâmplare duioasă într-un decembrie
infinit

îmi este cald
privesc zăpada ca și cum
pentru ultima oară ar fi atât de alb adevărul
încât
mâinile mele îl scriu cu tine
aici lung șir de cuvinte prin dreptul inimii
trecut
prin sărbători câte unul
prin poezie împreună aprindem
lumânări pe o masă mare rotundă
cu degete albe
umbrele pereții dansează...

                                                        *
                                                                  adevăr matematic
                                                                  știu că ești abur tristețea mea calmă
                                                                  departe de orice măsură a vieții
                                                                  aș trăi aș iubi aș tăia

                                                                  din case din valuri din vulturi care fumează
                                                                  din culoarea roșie a semafoarelor
                                                                  din rama icoanelor toate să fie imperfecte
                                                                  cine vrea mă poate crede sarcastic

                                                                  mă rătăcesc oricum înot în întuneric
                                                                  am lăsat boabe de orez și boabe de grâu
                                                                  pe când mă întorc din timpul meu narcotic  
                                                                  un singur gând să ne scrie poezia...
                                                       
*autori Mioara Băluță și Ion Dragoș