21 iul. 2013

dacă aș fi știut aș fi rămas dorință cu mâinile ude...*

stăteam în fața ta
palidă ca o păpădie mamă
a unui copil rătăcit
construiam un templu din mine
în mine pereții cădeau hârtie
zâmbeai
înălțam alții se prăbușeau precum
.
în cer așa și pe pământ infinit
.
îmi priveai trupul
pieptul moale al umbrelor
supt ca din icoanele topite ale celților
ochii sfinților orbi
.

erau
pâinea noastră
cea de toate zilele...
.
*
vai cât de goi eram cu ani în urmă
picioarele tale îmi erau capul
între un castel și o groapă de nașteri
un copil se vrea din nou copil cu
spiritul matern al creației în sânge
.
și arta alunecatului durere mereu virgină
ca și cum ai naște mereu și încă odată
despovărată de arta păcatului
dulce și sărat era numele focului
trisțete și extaz
ca fumul cititorului pătruns pe limbă
.
cuvintele nu mai pot spune nimic
rămân să cadă gânduri pe un ogor fertil
și trupurile într-o groapă de îngeri săpată
profundă ca o respirație văzută amintire
vie din spate
.
pentru care moartea este cheia
vârsta la care înțeleptul pleacă...
 .
*
 .
în nopțile lor
cei pe care îi iubesc mă lasă
uneori îmi caută trupul
cu lanterne îmi văd doar
capul singurătatea mea îi atrage ca vinul vechi
dintr-o pivniță anume aleasă
 .
prea târziu le spun atunci prea târziu
sângele meu e pregătit
să însuflețească numai un fir de iarbă
să-l facă sa pâlpâie a ploaie
ca și copilăria regăsită într-o păpușă
pe care îți plimbi tremurând mâinile ude
.
și totuși mi-e teamă
că voi ajunge la capătul tuturor lucrurilor
și că acolo
nu mi se va mai deschide nici o ușă...

 .
*
.

acum se fac geamuri perfecte și uși
la acoperișuri se mai lucrează
red bull pentru nori
red bull pentru orbi
albul pe alb albastru pe albastru ca marea
.
chiar trebuie să ne ucidem să facem copii
da a zis el cu viața pe moarte călcând
chiar trebuie să negăm din jurul nostru
totul pentru a ajunge la el
da am zis eu cu sentimentul că numai
în rai se pot face pereți din frunze
pe blănuri de tigru și leopard
.
în rai nu se mai fac
geamuri și uși deloc prin acoperișuri
se mai vânează nori și se caută capele sixtine
cu frunza nu poți să ai decât relații divine
.
da am zis noi binecuvântează doamne
frunza aceasta fructul ei dorința și negarea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rodica Dascălu -   Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...