invitație la soare cu pietre...*

mai întâi
va trebui să leg răni
să vindec soarele din fereastra
lovită de piatră
să mă apropii de moarte și mai adânc
în cer să mă înfig
asemeni unei case fără acoperiș
să spăl pământului picioarele încă
două mii de ani

va trebui să fac toate astea
pentru a mă recunoaște
în dragoste
crede-mă făcătorule
fericirea e numai sub piele și os
rădăcina spinului sunt eu
și au început să-mi crească muguri ...
.
*


niciun pod peste alt pod în pământ
poți intra nu numai de moarte
 .
mai întâi trebuie să fie doi
apoi se formează toate anotimpurile
o noapte și toate nopțile
sângele intră în biserică și tot
sângele îl urmează tare ca piatra
toate mă dor cu toate că pot
să scufund munții și să mătur orașe
femeia din cristale îmi citește gândurile
puternică și vulnerabilă singura ei
formă de apărare e înmulțirea
 .
luna ei e plină din naștere și nouă
mereu nouă pregatită să împartă
cu noi aripi...
.
*
.
viața
acest adevăr patimaș
despre care vorbesc mulți
de parcă l-ar fi cunoscut cândva
cine știe pe unde
de fapt durează câteva minute
să fac din hârtie o ancoră
copiii și copii lor să aibă
cu ce se hrăni și ce bea
când se vor certa de la bani și
alte ascunzișuri
.
în altă primavară
suflam gărgărițelor aripi
lustruiam ferestrele bisericii
cine mă privea își vedea de treabă
dupa asta știam că vii că ești
mă apropiam
îmi miroseai lobul urechii și
nu numai atât
dar atât pot spune...
 .
*
 .
invitație la soare
cu pietre să învățăm poezii
cu mult timp înainte de-a scrie
mai trebuie doar să trăim gândurile
căderea negarea înălțarea să simți
că ai fost iubit și cel care te-a iubit
lipsește să simți că ești iubit și cel care
te iubește lipsește
moartea se întreabă ce ia
un pictor sau un poet ce viață
vine la mine împreună să ne uităm
la un tablou pe margini alb
mai mult decât fotografia unei umbre
cu toate ridurile tatuată...