21 iul. 2013

trandafiri ulei pâine şi sare ...rândunele pe sub streşini ascunse *

poemul acesta neterminat
abia început
să zboare în mai multe feluri ştie
decât ştiu eu să mă ascund
departe de mulţimile care se roagă
şi se bucură de ploaie
ca rândunelele pe sub streşinile cu aer blajin

privind înapoi
în adăpostul primejdios al liniştii mele
nu e nimeni să-mi apere somnul
nimeni să-şi potrivească paşii cu neliniştea
albă a odăilor acum

mai vie decât lumina unei amiezi în care aştepţi
şi aştepţi
ca şi cum ai ierta
din urmă tot
ştiind că totuşi vine...


*


ca un val în sânge nebunia
nu dezamăgeste niciodată
acasă pot vorbi perfect
orice şi ceva greşit oricum sunt
omul ideal numai pentru orbi văzuţi cu alţi ochi
motorul olimpiadei şi un zâmbet în fiecare zi

mai lung cu o secundă
mai înalt cu un toc de pantof
roşu mai puternic decât orice teatru

normal înseamnă o sămânţă de nebunie
motive destule să
fac hârtia să vorbească în oglindă cu mine
cu ea şi abia apoi cu alţii presupun că
se aude pulsul respiraţia undeva
privirea e bine suficient
să se ştie că există

că fiecare rând arde o calorie şi
întreagă poezia renaşte
dacă ea ar fi lângă mine
aş putea fi analfabet şi osul să-mi devină confortabil
pat cu uşă larg deschisă
pe nume să-i spun
intră
am trimis porumbei după trandafiri
ulei sare şi ceva pâine nu e nevoie neapărat
să le şi foloseşti ...


*

am pus trandafiri lângă orez
busuioc şi mentă lângă iederă
logică mişcare
acum am o grădină boemă mirosind a şampanie
şi cerneală pentru două virgule şi o meditaţie

în realitate scriu
poezia nu-i decât un carton cu lipici
un biscuit înmuiat în lapte
din care se iau înghiţituri mici
spre vindecare
şi curaj să mergi mai departe cu sandalele în mâini
pe miriştea udă

să te naşti la 40 şi să creşti...

*

statuie mişcătoare
vreau să cred că merg spre tine
oriunde merg spre sud spre est sau nord
cât ţine poezia plus minus
respiraţia scrisul

între două puncte nu lăsa locul gol să nu
ocupe moartea locul

imaginar e bine şi dacă pui tot
aerul grădinii tale morţii
nu-i place cum respiră omul
poate doar gustul alunelor de pământ
cu sare
un gest mărunt care îmbogăţeşte sfera

altfel nimic nu se schimbă după 40 poate doar
gustul poeziilor fără semne de punctuaţie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rodica Dascălu -   Mioara Băluță, "Frunze sub un ștergător de parbriz" sau "despre cum "omul este verigă între Dumnezeu ...